Omul-Soarece

Omul-Soarece

Autori: Catrinel, Catalin, Fatou, Georgiana, Vally
Personaje: tânărul, vrăjitoarea, omul-şoarece, zâna, Merlin
Timp: în trecut
Loc: în pădure
Obiecte: 2 sticluţe

Costume:
Tânărul: tunică neagră, pantaloni negri
Vrăjitoarea: pălărie de vrăjitoare; rochie lungă, neagră; pantofi negri
Omul-şoarece: urechi de şoarece, mustăţi, costum de şoarece
Zâna: aripi, rochie roz, baghetă magică
Merlin: pălărie de vrăjitor, haină neagră, baghetă magică



Dialog

SCENA 1:

Vrăjitoarea (vorbind cu un tânăr chipeş): Te voi transforma într-un şoarece dacă nu-mi vei da dragostea ta !

Tânărul: Domniţa mea, nu pot să-ţi ofer dragostea mea! Inima mea aparţine reginei Guinevere!

Vrăjitoarea: Atunci, fi şoarece! (vrăjitoarea îl tranformă pe tânăr în şoarece)



SCENA 2:
Şoarecele rătăceşte prin pădure, căutând pe cineva care să-l ajute. O întâlneşte pe Zâna cea bună.

Zâna cea bună: Ahh, ce creatură drăguţă! ... Îl voi duce acasă să se joace copiii mei cu el !

Omul-şoarece: Oh.... Zână bună, nu sunt şoarece. Sunt un biet tânăr care a refuzat să o iubească pe vrăjitoare, iar ea m-a transformat în această creatură neajutorată. Te rog ajută-mă ! Sunt disperat ! (aproape plângând)

Zâna: Eu nu pot să te ajut, dar puternicul vrăjitor Merlin poate ! Te voi duce la el.

Omul-şoarece: Oh zână frumoasă, eşti atât de bună! (recunoscător)

Merg prin pădure şi îl întâlnesc pe Merlin.

Merlin: Ziua bună, frumoasă Zână! Ce animăluţ drăguţ ai ! Este al tău?
Zâna: Nu e un şoarece adevărat! Are nevoie de ajutorul tău pentru a-şi recăpăta înfăţişarea de om.

Omul-şoarece: Te rog, vrăjitorule prea-puternic, ai milă de mine, ajută-mă ! Vreau să redevin om ! Toate vietăţile pădurii mă vânează.

Merlin: Vino cu mine, ceea ce îţi voi spune este o mare taină. (Merlin îl ia pe şoarece de-o parte) Te pot ajuta, însă trebuie să faci şi tu ceva pentru mine! Vreau ca Zâna cea bună să se îndrăgostească de mine! Aşadar, dă-i această licoare magică şi va deveni a mea….după care, îţi voi da cealaltă licoare şi vei deveni din nou om. (Merlin are 2 sticluţe în mâini)

Omul-şoarece: Mă învoiesc!


SCENA 3:
Omul-şoarece se apropie de Zână.

Zâna cea bună: Sunt atât de obosită după ce am umblat atâta prin pădure...te rog adu-mi nişte apă de la izvor!

Omul-şoarece: Bea din sticluţa asta ! Conţine apă proaspătă !


Zâna bea şi adoarme. Apare Merlin.

Merlin: Îţi mulţumesc pentru ajutor! Acum poftim licoarea pentru tine! Te vei transforma în om cât ai bate din palme!

Omul-şoarece: Mulţumesc! (bea)


Dar un lucru nefericit s-a întâmplat: Merlin încurcase sticluţele. Zâna se trezeşte, dar înfăţişarea ei este cea a unui tânăr chipeş, iar şoarecele este cel care se îndrăgosteşte de Merlin...